POLEN DE ALBINE  NATURAL RECOLTAT DE ALBINE    
•	Polenul reprezintã celulele sexuale vegetale masculine; 
•	Polenul are o mãrime cuprinsã între 20-200 µm si o membranã
externã numitã exinã. 
•	Polenul transportabil pe calea aerului (anemofil) este cel
responsabil în marea majoritate de \"alergia la polen\" si nu
polenul recoltat de albine, 
care este de tip entomofil(transportat de la floare la floare de
cãtre 
diverse insecte, precum albinele, bondarii, fluturii, etc. 
•	Compozitie polenului de albine : Polenul cuprinde toti
aminoacizii esentiali, lipide, glucide, vitamine, minerale,
enzime, etc.; polenul proaspãt recoltat contine foarte mult Qi, 
putând fi considerat astfel un adevãrat aliment viu (în realitate
asa si este).
Proprietatile polenului : Polenul este afrodiziac, anabolizant
biologic, antibacterian, antidepresiv,  antiinflamator,
antiparazitar, antipiretic, antitoxic, biostimulator, dietetic,
antianemic, diminueaza hemoragiile, scade colesterolul,
euforizant, amelioreazã functiile cerebrale, gastrice, ale
intestinului gros, functiile hepatice, sexuale, ale tiroidei,
intervine în procesul cresterii, în procesul nasterii,
amelioreazã structura pielii, întinereste mintea, creierul si
viata emotionalã. Întãreste capilarele sanguine ,inima, sistemul
imunitar. Este un tonic general.
Indicatii: Distrofii, anorexie, rinitã alergicã, boli hepatice,
ulcer gastro-duodenal, tulburãri de dinamicã sexualã, prostatite,
hiperlipidemie, anemie, anginã pectoralã, insuficientã cardiacã,
tulburãri de circulatie perifericã, flebite, ulcer varicos,
varice, schizofrenie, oligofrenie, în medicina sportivã ca
stimulator al efortului fizic, adjuvant în neoplazii.
Polenul, Compozitie si utilizari
Polenul adunat de albine pentru satisfacerea nevoilor biologice
ale coloniei, pentru hrana puietului si pentru aprovizionarea
glandelor producatoare de laptisor de matca, de fermenti, ca si a
celor cerifere, este însasi chintesenta vietii ce se reproduce.
Pe drept cuvânt se pusese întrebarea daca 30-50 kg pe an de polen
permit nasterea a 150 000 de albine, de ce n-ar fi acesta bun si
pentru om? Raspunsul a fost dat cu ani si ani în urma: sanatatea
si viata lunga a apicultorilor ce consuma, pe linga miere si
polen. Caci polenul cuprinde tot ce-i trebuie organismului pentru
viata. De la flora, în functie de provenienta, proportiile dintre
substantele cuprinse în polen sînt foarte diferite, Dar în toate
speciile sunt prezente proteinele, aminoacizii, zaharul,
mineralele si vitaminele, substantele hormonale, grasimi, arome
si desigur apa.
Bunaoara, din cei 22 de aminoacizi, 20 sînt prezenti în polen.
Astfel, s-a calculat ca din 100 g de polen, se obtin tot atâtia
aminoacizi de importanta vitala, ca din 1/2 kg carne de vita sau
din 7 oua, incit cu circa 30 g de polen poate fi acoperit
necesarul pe zi de acesti acizi pentru o persoana adulta, adica
doua linguri rase (2x5g) de polen sau 6 lingurite (6x5g).
In 100 g de polen se mai gasesc si vitamine în cantitati
însemnate. Exprimate în micrograme: 600 tiamina, l 670
riboflavina, 900 piridoxina, 2 700 acid pantotenic, 10 000 acid
nicotinic. în proportii considerabile sînt cuprinse si substante
minerale ce se afla si în cenusa: 20-40% potasiu, 1-20% magneziu,
1-15% calciu, 1-12% fier, 2-10% siliciu.lO-20% fosfor etc. In
proportie de 2,71-4,44% se gasesc în polen si substante grase,
din care pana In proportie de 20% grasimi nesaturate, care, in
combinatie cu unele vitamine, previn ateroscleroza.
In transmiterea prin albina a principiilor active din regnul
vegetal catre om, un rol de seama îl detine polenul florilor.
Analize minutioase de laborator au identificat pîna în prezent
peste 50 de substante active cuprinse în polen, cu un spectru de
influenta surprinzator de larg asupra atâtor afectiuni si
dis-functii ale organismului uman. Diferentiate în raport cu
provenienta florala, efectele fitoterapeutice se regasesc în mod
nemijlocit în grauncioarele de polen culese de albine.
Luând în considerare numai continutul, de principii active (pe
linga substantele vitalizante si dietetice prezentate în
proportii însemnate), cele clteva specii de polen, enumerate în
continuare, au urmatoarele însusiri terapeutice:
- Salcâm: calmant.
- Castanul (dulce) favorizeaza circulatia venoasa si arteriala,
descongestioneaza ficatul si prostata.
- Castanul (decorativ\') actioneaza în tulburarile circulatorii,
mai ales în cele venoase, fortifica reteaua capilara.
- Rapita: actiune favorabila în ulcerele varicoase (în
aplicatiile locale).
- Papadia: diuretica, actionând favorabil asupra rinichilor si
vezicii urinare, depurativ sau usor laxativ. 
- Marul: actiune binefacatoare asupra miocardului, fortifiant
general.
- Murul: tonic general si antidiareic.
- Salamul galben japonez: prin prezenta rutinului are o actiune
foarte eficace asupra rezistentei capilare; protejeaza organismul
împotriva hemoragiilor si micsoreaza timpul de coagulare;
întareste contractiile inimii si regleaza ritmul. Indicat în
palpitatii, eretism cardiac si fragilitate capilara.
- Salcia: actiune asupra functiilor digestive si intestinale;
diuretic, provoaca sudatie, poate contribui la reglarea
menstrelor.
- Cimbrisor: activeaza circulatia, tonic si usor afrodiziac;
actioneaza si ca pectoral si antiseptic.
- Teiul: calmant, sedativ.
Desigur, prin prezenta si varietatea vitaminelor, aminoacizilor,
mineralelor etc-, polenul are si alte actiuni terapeutice -
preventive si curative - în functie de efectele specifice ale
principiilor active continute de aceste substante. Astfel, ca si
plantele pe care natura le pune la îndemâna omului pentru
ocrotirea sanatatii, polenul întruneste proprietati numeroase ale
acestora, oferind o multitudine de principii active, pe care
albinele le transmit în stare pura.